Definify.com
Definition 2024
aiura
aiura
Romanian
Alternative forms
- aiuri
Verb
a aiura (third-person singular present aiurează, past participle aiurat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of aiura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a aiura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | aiurând | ||||||
past participle | aiurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | aiurez | aiurezi | aiurează | aiurăm | aiurați | aiurează | |
imperfect | aiuram | aiurai | aiura | aiuram | aiurați | aiurau | |
simple perfect | aiurai | aiurași | aiură | aiurarăm | aiurarăți | aiurară | |
pluperfect | aiurasem | aiuraseși | aiurase | aiuraserăm | aiuraserăți | aiuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să aiurez | să aiurezi | să aiureze | să aiurăm | să aiurați | să aiureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | aiurează | aiurați | |||||
negative | nu aiura | nu aiurați |