Definify.com
Definition 2025
alluens
alluens
Latin
Participle
alluēns m, f, n (genitive alluentis); third declension
Inflection
Third declension.
| Number | Singular | Plural | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masc./Fem. | Neuter | Masc./Fem. | Neuter | |
| nominative | alluēns | alluentēs | alluentia | ||
| genitive | alluentis | alluentium | |||
| dative | alluentī | alluentibus | |||
| accusative | alluentem | alluēns | alluentēs | alluentia | |
| ablative | alluente, alluentī1 | alluentibus | |||
| vocative | alluēns | alluentēs | alluentia | ||
1When used purely as an adjective.