Definify.com
Definition 2024
ameninţa
amenința
See also: amenință
Romanian
Alternative forms
- amenița, menința, menița (rare)
Verb
a amenința (third-person singular present amenință, past participle amenințat) 1st conj.
- to threaten
Conjugation
conjugation of amenința (first conjugation, no infix)
infinitive | a amenința | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | amenințând | ||||||
past participle | amenințat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ameninț | ameninți | amenință | amenințăm | amenințați | amenință | |
imperfect | amenințam | amenințai | amenința | amenințam | amenințați | amenințau | |
simple perfect | amenințai | amenințași | amenință | amenințarăm | amenințarăți | amenințară | |
pluperfect | amenințasem | amenințaseși | amenințase | amenințaserăm | amenințaserăți | amenințaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ameninț | să ameninți | să amenințe | să amenințăm | să amenințați | să amenințe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | amenință | amenințați | |||||
negative | nu amenința | nu amenințați |