Definify.com
Definition 2024
augura
augura
See also: augurá
Italian
Verb
augura
Latin
Verb
augurā
- first-person singular present active imperative of augurō
References
- augura in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- Félix Gaffiot (1934), “augura”, in Dictionnaire Illustré Latin-Français, Paris: Hachette.
Portuguese
Verb
augura
- third-person singular (ele and ela, also used with você and others) present indicative of augurar
- second-person singular (tu, sometimes used with você) affirmative imperative of augurar
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian augurare, French augurer, from Latin augurare. Cf. also the inherited doublet agura, now obsolete.
Verb
a augura (third-person singular present augurează, past participle augurat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of augura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a augura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | augurând | ||||||
past participle | augurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | augurez | augurezi | augurează | augurăm | augurați | augurează | |
imperfect | auguram | augurai | augura | auguram | augurați | augurau | |
simple perfect | augurai | augurași | augură | augurarăm | augurarăți | augurară | |
pluperfect | augurasem | auguraseși | augurase | auguraserăm | auguraserăți | auguraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să augurez | să augurezi | să augureze | să augurăm | să augurați | să augureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | augurează | augurați | |||||
negative | nu augura | nu augurați |