Definify.com
Definition 2024
boci
boci
See also: bo çi
Romanian
Verb
a boci (third-person singular present bocește, past participle bocit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of boci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a boci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bocind | ||||||
past participle | bocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bocesc | bocești | bocește | bocim | bociți | bocesc | |
imperfect | boceam | boceai | bocea | boceam | boceați | boceau | |
simple perfect | bocii | bociși | boci | bocirăm | bocirăți | bociră | |
pluperfect | bocisem | bociseși | bocise | bociserăm | bociserăți | bociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bocesc | să bocești | să bocească | să bocim | să bociți | să bocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bocește | bociți | |||||
negative | nu boci | nu bociți |
Synonyms
- deplânge, jelui
Derived terms
- bocire