Definify.com
Definition 2025
carpens
carpens
Latin
Participle
carpēns m, f, n (genitive carpentis); third declension
Inflection
Third declension.
| Number | Singular | Plural | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masc./Fem. | Neuter | Masc./Fem. | Neuter | |
| nominative | carpēns | carpentēs | carpentia | ||
| genitive | carpentis | carpentium | |||
| dative | carpentī | carpentibus | |||
| accusative | carpentem | carpēns | carpentēs | carpentia | |
| ablative | carpente, carpentī1 | carpentibus | |||
| vocative | carpēns | carpentēs | carpentia | ||
1When used purely as an adjective.