Definify.com
Definition 2025
carricaturus
carricaturus
Latin
Participle
carricātūrus m (feminine carricātūra, neuter carricātūrum); first/second declension
- about to load
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | carricātūrus | carricātūra | carricātūrum | carricātūrī | carricātūrae | carricātūra | |
| genitive | carricātūrī | carricātūrae | carricātūrī | carricātūrōrum | carricātūrārum | carricātūrōrum | |
| dative | carricātūrō | carricātūrō | carricātūrīs | ||||
| accusative | carricātūrum | carricātūram | carricātūrum | carricātūrōs | carricātūrās | carricātūra | |
| ablative | carricātūrō | carricātūrā | carricātūrō | carricātūrīs | |||
| vocative | carricātūre | carricātūra | carricātūrum | carricātūrī | carricātūrae | carricātūra | |