Definify.com
Definition 2024
consta
consta
See also: constá
Italian
Verb
consta
Anagrams
Latin
Verb
cōnstā
- second-person singular present active imperative of cōnstō
References
- CONSTA in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition, 1883–1887)
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin constāre, present active infinitive of constō.
Verb
a consta (third-person singular present constă, past participle constat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of consta (first conjugation)
infinitive | a consta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | constând | ||||||
past participle | constat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | constau | constai | constă | constăm | constați | constau | |
imperfect | constăteam | constăteai | constătea | constăteam | constăteați | constăteau | |
simple perfect | constătui | constătuși | constătu | constăturăm | constăturăți | constătură | |
pluperfect | constătusem | constătuseși | constătuse | constătuserăm | constătuserăți | constătuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să constau | să constai | să constea | să constăm | să constați | să constea | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | constai | constați | |||||
negative | nu consta | nu constați |
Synonyms
- consista
- rezida