Definify.com
Definition 2025
crepitaturus
crepitaturus
Latin
Participle
crepitātūrus m (feminine crepitātūra, neuter crepitātūrum); first/second declension
- about to rattle
Inflection
First/second declension.
Number | Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
nominative | crepitātūrus | crepitātūra | crepitātūrum | crepitātūrī | crepitātūrae | crepitātūra | |
genitive | crepitātūrī | crepitātūrae | crepitātūrī | crepitātūrōrum | crepitātūrārum | crepitātūrōrum | |
dative | crepitātūrō | crepitātūrō | crepitātūrīs | ||||
accusative | crepitātūrum | crepitātūram | crepitātūrum | crepitātūrōs | crepitātūrās | crepitātūra | |
ablative | crepitātūrō | crepitātūrā | crepitātūrō | crepitātūrīs | |||
vocative | crepitātūre | crepitātūra | crepitātūrum | crepitātūrī | crepitātūrae | crepitātūra |