Definify.com
Definition 2024
cugeta
cugeta
Romanian
Verb
a cugeta (third-person singular present cugetă, past participle cugetat) 1st conj.
- to think
Conjugation
conjugation of cugeta (first conjugation, no infix)
infinitive | a cugeta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cugetând | ||||||
past participle | cugetat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuget | cugeti | cugetă | cugetăm | cugetați | cugetă | |
imperfect | cugetam | cugetai | cugeta | cugetam | cugetați | cugetau | |
simple perfect | cugetai | cugetași | cugetă | cugetarăm | cugetarăți | cugetară | |
pluperfect | cugetasem | cugetaseși | cugetase | cugetaserăm | cugetaserăți | cugetaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuget | să cugeti | să cugete | să cugetăm | să cugetați | să cugete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cugetă | cugetați | |||||
negative | nu cugeta | nu cugetați |
Synonyms
Derived terms
- cuget
- cugetare