Definify.com
Definition 2024
culca
culca
Romanian
Verb
a culca (third-person singular present culcă, past participle culcat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of culca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a culca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | culcând | ||||||
| past participle | culcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | culc | culci | culcă | culcăm | culcați | culcă | |
| imperfect | culcam | culcai | culca | culcam | culcați | culcau | |
| simple perfect | culcai | culcași | culcă | culcarăm | culcarăți | culcară | |
| pluperfect | culcasem | culcaseși | culcase | culcaserăm | culcaserăți | culcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să culc | să culci | să culce | să culcăm | să culcați | să culce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | culcă | culcați | |||||
| negative | nu culca | nu culcați | |||||
Derived terms
- culcare
- culcuș