Definify.com
Definition 2024
dăuna
dăuna
Romanian
Verb
a dăuna (third-person singular present dăunează, past participle dăunat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of dăuna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a dăuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dăunând | ||||||
past participle | dăunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dăunez | dăunezi | dăunează | dăunăm | dăunați | dăunează | |
imperfect | dăunam | dăunai | dăuna | dăunam | dăunați | dăunau | |
simple perfect | dăunai | dăunași | dăună | dăunarăm | dăunarăți | dăunară | |
pluperfect | dăunasem | dăunaseși | dăunase | dăunaserăm | dăunaserăți | dăunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dăunez | să dăunezi | să dăuneze | să dăunăm | să dăunați | să dăuneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dăunează | dăunați | |||||
negative | nu dăuna | nu dăunați |
Synonyms
- păgubi
- vătăma
Related terms
- daună
- dăunos