Definify.com
Definition 2024
dezrădăcina
dezrădăcina
Romanian
Verb
a dezrădăcina (third-person singular present dezrădăcinează, past participle dezrădăcinat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of dezrădăcina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezrădăcina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezrădăcinând | ||||||
| past participle | dezrădăcinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezrădăcinez | dezrădăcinezi | dezrădăcinează | dezrădăcinăm | dezrădăcinați | dezrădăcinează | |
| imperfect | dezrădăcinam | dezrădăcinai | dezrădăcina | dezrădăcinam | dezrădăcinați | dezrădăcinau | |
| simple perfect | dezrădăcinai | dezrădăcinași | dezrădăcină | dezrădăcinarăm | dezrădăcinarăți | dezrădăcinară | |
| pluperfect | dezrădăcinasem | dezrădăcinaseși | dezrădăcinase | dezrădăcinaserăm | dezrădăcinaserăți | dezrădăcinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezrădăcinez | să dezrădăcinezi | să dezrădăcineze | să dezrădăcinăm | să dezrădăcinați | să dezrădăcineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezrădăcinează | dezrădăcinați | |||||
| negative | nu dezrădăcina | nu dezrădăcinați | |||||
Antonyms
- (uproot): înrădăcina