Definify.com
Definition 2024
divorța
divorța
Romanian
Verb
a divorța (third-person singular present divorțează, past participle divorțat) 1st conj.
- to divorce
Conjugation
conjugation of divorța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a divorța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | divorțând | ||||||
| past participle | divorțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | divorțez | divorțezi | divorțează | divorțăm | divorțați | divorțează | |
| imperfect | divorțam | divorțai | divorța | divorțam | divorțați | divorțau | |
| simple perfect | divorțai | divorțași | divorță | divorțarăm | divorțarăți | divorțară | |
| pluperfect | divorțasem | divorțaseși | divorțase | divorțaserăm | divorțaserăți | divorțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să divorțez | să divorțezi | să divorțeze | să divorțăm | să divorțați | să divorțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | divorțează | divorțați | |||||
| negative | nu divorța | nu divorțați | |||||