Definify.com
Definition 2024
documenta
documenta
See also: documentá
Italian
Verb
documenta
- third-person singular present indicative of documentare
- second-person singular imperative of documentare
Latin
Noun
documenta
- nominative plural of documentum
- accusative plural of documentum
- vocative plural of documentum
References
- DOCUMENTA in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition, 1883–1887)
Romanian
Etymology
Borrowing from French documenter.
Verb
a documenta (third-person singular present documentează, past participle documentat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of documenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a documenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | documentând | ||||||
past participle | documentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | documentez | documentezi | documentează | documentăm | documentați | documentează | |
imperfect | documentam | documentai | documenta | documentam | documentați | documentau | |
simple perfect | documentai | documentași | documentă | documentarăm | documentarăți | documentară | |
pluperfect | documentasem | documentaseși | documentase | documentaserăm | documentaserăți | documentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să documentez | să documentezi | să documenteze | să documentăm | să documentați | să documenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | documentează | documentați | |||||
negative | nu documenta | nu documentați |
Related terms
Spanish
Verb
documenta
- Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of documentar.
- Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of documentar.