Definify.com
Definition 2024
dumica
dumica
Romanian
Verb
a dumica (third-person singular present dumică, past participle dumicat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of dumica (first conjugation, no infix)
infinitive | a dumica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dumicând | ||||||
past participle | dumicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dumic | dumici | dumică | dumicăm | dumicați | dumică | |
imperfect | dumicam | dumicai | dumica | dumicam | dumicați | dumicau | |
simple perfect | dumicai | dumicași | dumică | dumicarăm | dumicarăți | dumicară | |
pluperfect | dumicasem | dumicaseși | dumicase | dumicaserăm | dumicaserăți | dumicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dumic | să dumici | să dumice | să dumicăm | să dumicați | să dumice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dumică | dumicați | |||||
negative | nu dumica | nu dumicați |
Synonyms
- sfârtica, sfărâma