Definify.com
Definition 2025
dziedzic
dziedzic
Polish
Noun
dziedzic m pers (feminine dziedziczka)
Declension
declension of dziedzic
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | dziedzic | dziedzice/dziedzicowie |
genitive | dziedzica | dziedziców |
dative | dziedzicowi | dziedzicom |
accusative | dziedzica | dziedziców |
instrumental | dziedzicem | dziedzicami |
locative | dziedzicu | dziedzicach |
vocative | dziedzicu | dziedzice/dziedzicowie |
Derived terms
- (verb) dziedziczyć
- (noun) dziedzictwo
- (adjective) dziedziczny
Synonyms
- (heir): spadkobierca
- (successor): następca, sukcesor
- (landlord): gospodarz, ziemianin