Definify.com
Definition 2024
evinge
evinge
Romanian
Verb
a evinge (third-person singular present evinge, past participle evins) 3rd conj.
- (rare) to evict
Conjugation
conjugation of evinge (third conjugation)
infinitive | a evinge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | evingând | ||||||
past participle | evins | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | eving | evingi | evinge | evingem | evingeți | eving | |
imperfect | evingeam | evingeai | evingea | evingeam | evingeați | evingeau | |
simple perfect | evinsei | evinseși | evinse | evinserăm | evinserăți | evinseră | |
pluperfect | evinsesem | evinseseși | evinsese | evinseserăm | evinseserăți | evinseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să eving | să evingi | să evingă | să evingem | să evingeți | să evingă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | evinge | evingeți | |||||
negative | nu evinge | nu evingeți |