Definify.com
Webster 1913 Edition
Fa
Fa
(fä)
, Noun.
[It.]
(Mus.)
(a)
A syllable applied to the fourth tone of the diatonic scale in solmization.
(b)
The tone F.
Definition 2024
fâ
fâ
Friulian
Verb
fâ
Conjugation
Conjugation of fâ (irregular)
infinitive | fâ | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | fânt | ||||||
past participle | fât | ||||||
person | singular | plural | |||||
first | second | third | first | second | third | ||
indicative | jo o | tu tu | lui al/jê e | nô o | vô o | lôr a | |
present | fâs | fasis | fâs | fasìn | fasês | fasin | |
imperfect | fasevi | fasevis | faseve | fasevin | fasevis | fasevin | |
simple past | fasei | faseris | fasè | faserin | faseris | faserin | |
future | fasarai | fasarâs | fasarà | fasarìn | fasarês | fasaran | |
subjunctive | jo o | tu tu | lui al/jê e | nô o | vô o | lôr a | |
present | fasi | fasis | fasi | fasìn | fasês | fasin | |
imperfect | fasès | fasessis | fasès | fasessin | fasessis | fasessin | |
conditional | jo o | tu tu | lui al/jê e | nô o | vô o | lôr a | |
present | fasarès | fasaressis | fasarès | fasaressin | fasaressis | fasaressin | |
imperative | – | tu | – | nô | vô | – | |
— | fâs | — | fasìn | fasêt | — |