Definify.com
Definition 2024
imputa
imputa
See also: imputá
Italian
Verb
imputa
Anagrams
Portuguese
Verb
imputa
Romanian
Alternative forms
- împuta (archaic, regional, rare)
Etymology
Current form borrowed from French imputer as a neologism, and mostly replaced the original inherited form, împuta, from Latin imputāre, present active infinitive of imputō.
Verb
a imputa (third-person singular present impută, past participle imputat) 1st conj.
- to impute, ascribe to (often negative actions or wrongdoings so as to recompense for), charge with, attribute to, hold responsible for
- to oblige to pay or make up for wrongdoing, force to compensate for
- to reproach
- (rare, dated) to insult
Conjugation
conjugation of imputa (first conjugation, no infix)
infinitive | a imputa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | imputând | ||||||
past participle | imputat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | imput | imputi | impută | imputăm | imputați | impută | |
imperfect | imputam | imputai | imputa | imputam | imputați | imputau | |
simple perfect | imputai | imputași | impută | imputarăm | imputarăți | imputară | |
pluperfect | imputasem | imputaseși | imputase | imputaserăm | imputaserăți | imputaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să imput | să imputi | să impute | să imputăm | să imputați | să impute | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | impută | imputați | |||||
negative | nu imputa | nu imputați |