Definify.com
Definition 2025
invita
invita
Asturian
Verb
invita
Catalan
Verb
invita
- third-person singular present indicative form of invitar
- second-person singular imperative form of invitar
Italian
Verb
invita
Anagrams
Latin
Adjective
invīta
- nominative feminine singular of invītus
- nominative neuter plural of invītus
- accusative neuter plural of invītus
- vocative feminine singular of invītus
- vocative neuter plural of invītus
invītā
- ablative feminine singular of invītus
Romanian
Etymology
Borrowed from French inviter, Latin invītāre. Replaced the now obsolete or archaic inherited form învita.
Verb
a invita (third-person singular present invită, past participle invitat) 1st conj.
- to invite
Conjugation
conjugation of invita (first conjugation, no infix)
| infinitive | a invita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | invitând | ||||||
| past participle | invitat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | invit | inviți | invită | invităm | invitați | invită | |
| imperfect | invitam | invitai | invita | invitam | invitați | invitau | |
| simple perfect | invitai | invitași | invită | invitarăm | invitarăți | invitară | |
| pluperfect | invitasem | invitaseși | invitase | invitaserăm | invitaserăți | invitaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să invit | să inviți | să invite | să invităm | să invitați | să invite | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | invită | invitați | |||||
| negative | nu invita | nu invitați | |||||
Synonyms
Related terms
- invitație