Definify.com
Webster 1913 Edition
Manca
Definition 2024
mânca
mânca
Romanian
Verb
a mânca (third-person singular present mănâncă, past participle mâncat) 1st conj.
- (transitive) to eat
- (reflexive) to be eaten
- (figuratively) to eat away at, corrode; also to bite/sting (of insects)
- Rugina mănâncă din fier.
- Rust eats away the iron.
- Rugina mănâncă din fier.
- (with accusative) to itch
Conjugation
conjugation of mânca (first conjugation, no infix)
infinitive | a mânca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mâncând | ||||||
past participle | mâncat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mănânc | mănânci | mănâncă | mâncăm | mâncați | mănâncă | |
imperfect | mâncam | mâncai | mânca | mâncam | mâncați | mâncau | |
simple perfect | mâncai | mâncași | mâncă | mâncarăm | mâncarăți | mâncară | |
pluperfect | mâncasem | mâncaseși | mâncase | mâncaserăm | mâncaserăți | mâncaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mănânc | să mănânci | să mănânce | să mâncăm | să mâncați | să mănânce | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mănâncă | mâncați | |||||
negative | nu mânca | nu mâncați |