Definify.com
Webster 1913 Edition
Mania
Ma′ni-a
,Noun.
[L. ,
mania
, Gr. [GREEK], fr. [GREEK] to rage; cf. OE. manie
, F. manie
. Cf. Mind
, Noun.
Necromancy
.] 1.
Violent derangement of mind; madness; insanity. Cf.
Delirium
. 2.
Excessive or unreasonable desire; insane passion affecting one or many people;
as, the tulip
. mania
Mania a potu
[L.]
, madness from drinking; delirium tremens.
Syn. – Insanity; derangement; madness; lunacy; alienation; aberration; delirium; frenzy. See
Insanity
. Webster 1828 Edition
Mania
MA'NIA
,Noun.
Definition 2025
mânia
mânia
Romanian
Verb
a mânia (third-person singular present mânie, past participle mâniat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of mânia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a mânia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mâniind | ||||||
| past participle | mâniat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mânii | mânii | mânie | mâniem | mâniați | mânie | |
| imperfect | mâniam | mâniai | mânia | mâniam | mâniați | mâniau | |
| simple perfect | mâniai | mâniași | mânie | mâniarăm | mâniarăți | mâniară | |
| pluperfect | mâniasem | mâniaseși | mâniase | mâniaserăm | mâniaserăți | mâniaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mânii | să mânii | să mânie | să mâniem | să mâniați | să mânie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mânie | mâniați | |||||
| negative | nu mânia | nu mâniați | |||||