Definify.com
Definition 2024
mătura
mătura
Romanian
Verb
a mătura (third-person singular present mătură, past participle măturat) 1st conj.
- to sweep
Conjugation
conjugation of mătura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a mătura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | măturând | ||||||
| past participle | măturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mătur | mături | mătură | măturăm | măturați | mătură | |
| imperfect | măturam | măturai | mătura | măturam | măturați | măturau | |
| simple perfect | măturai | măturași | mătură | măturarăm | măturarăți | măturară | |
| pluperfect | măturasem | măturaseși | măturase | măturaserăm | măturaserăți | măturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mătur | să mături | să măture | să măturăm | să măturați | să măture | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mătură | măturați | |||||
| negative | nu mătura | nu măturați | |||||
Derived terms
- măturar