Definify.com
Definition 2024
mișuna
mișuna
Romanian
Verb
a mișuna (third-person singular present mișună, past participle mișunat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of mișuna (first conjugation, no infix)
infinitive | a mișuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mișunând | ||||||
past participle | mișunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mișun | mișuni | mișună | mișunăm | mișunați | mișună | |
imperfect | mișunam | mișunai | mișuna | mișunam | mișunați | mișunau | |
simple perfect | mișunai | mișunași | mișună | mișunarăm | mișunarăți | mișunară | |
pluperfect | mișunasem | mișunaseși | mișunase | mișunaserăm | mișunaserăți | mișunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mișun | să mișuni | să mișune | să mișunăm | să mișunați | să mișune | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mișună | mișunați | |||||
negative | nu mișuna | nu mișunați |