Definify.com
Definition 2024
păcătui
păcătui
Romanian
Verb
a păcătui (third-person singular present păcătuiește, past participle păcătuit) 4th conj.
- to sin
Conjugation
conjugation of păcătui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a păcătui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | păcătuind | ||||||
| past participle | păcătuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | păcătuiesc | păcătuiești | păcătuiește | păcătuim | păcătuiți | păcătuiesc | |
| imperfect | păcătuiam | păcătuiai | păcătuia | păcătuiam | păcătuiați | păcătuiau | |
| simple perfect | păcătuii | păcătuiși | păcătui | păcătuirăm | păcătuirăți | păcătuiră | |
| pluperfect | păcătuisem | păcătuiseși | păcătuise | păcătuiserăm | păcătuiserăți | păcătuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să păcătuiesc | să păcătuiești | să păcătuiască | să păcătuim | să păcătuiți | să păcătuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | păcătuiește | păcătuiți | |||||
| negative | nu păcătui | nu păcătuiți | |||||