Definify.com
Definition 2024
răguși
răguși
Romanian
Verb
a răguși (third-person singular present răgușește, past participle răgușit) 4th conj.
- to become/get hoarse
Conjugation
conjugation of răguși (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răguși | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răgușind | ||||||
| past participle | răgușit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răgușesc | răgușești | răgușește | răgușim | răgușiți | răgușesc | |
| imperfect | răgușeam | răgușeai | răgușea | răgușeam | răgușeați | răgușeau | |
| simple perfect | răgușii | răgușiși | răguși | răgușirăm | răgușirăți | răgușiră | |
| pluperfect | răgușisem | răgușiseși | răgușise | răgușiserăm | răgușiserăți | răgușiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răgușesc | să răgușești | să răgușească | să răgușim | să răgușiți | să răgușească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răgușește | răgușiți | |||||
| negative | nu răguși | nu răgușiți | |||||