Definify.com
Definition 2024
răpi
răpi
Romanian
Verb
a răpi (third-person singular present răpește, past participle răpit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of răpi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a răpi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răpind | ||||||
past participle | răpit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răpesc | răpești | răpește | răpim | răpiți | răpesc | |
imperfect | răpeam | răpeai | răpea | răpeam | răpeați | răpeau | |
simple perfect | răpii | răpiși | răpi | răpirăm | răpirăți | răpiră | |
pluperfect | răpisem | răpiseși | răpise | răpiserăm | răpiserăți | răpiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răpesc | să răpești | să răpească | să răpim | să răpiți | să răpească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răpește | răpiți | |||||
negative | nu răpi | nu răpiți |
Derived terms
- răpire
- răpitor
- răpitură
Synonyms
- (rob): fura