Definify.com
Definition 2024
răsfira
răsfira
Romanian
Verb
a răsfira (third-person singular present răsfiră, past participle răsfirat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of răsfira (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răsfira | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răsfirând | ||||||
| past participle | răsfirat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răsfir | răsfiri | răsfiră | răsfirăm | răsfirați | răsfiră | |
| imperfect | răsfiram | răsfirai | răsfira | răsfiram | răsfirați | răsfirau | |
| simple perfect | răsfirai | răsfirași | răsfiră | răsfirarăm | răsfirarăți | răsfirară | |
| pluperfect | răsfirasem | răsfiraseși | răsfirase | răsfiraserăm | răsfiraserăți | răsfiraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răsfir | să răsfiri | să răsfire | să răsfirăm | să răsfirați | să răsfire | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răsfiră | răsfirați | |||||
| negative | nu răsfira | nu răsfirați | |||||