Definify.com
Definition 2024
răstigni
răstigni
Romanian
Verb
a răstigni (third-person singular present răstignește, past participle răstignit) 4th conj.
- to crucify
Conjugation
conjugation of răstigni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răstigni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răstignind | ||||||
| past participle | răstignit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răstignesc | răstignești | răstignește | răstignim | răstigniți | răstignesc | |
| imperfect | răstigneam | răstigneai | răstignea | răstigneam | răstigneați | răstigneau | |
| simple perfect | răstignii | răstigniși | răstigni | răstignirăm | răstignirăți | răstigniră | |
| pluperfect | răstignisem | răstigniseși | răstignise | răstigniserăm | răstigniserăți | răstigniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răstignesc | să răstignești | să răstignească | să răstignim | să răstigniți | să răstignească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răstignește | răstigniți | |||||
| negative | nu răstigni | nu răstigniți | |||||
Synonyms
- a crucifica (archaic, only figurative)