Definify.com
Definition 2024
refuza
refuza
Romanian
Verb
a refuza (third-person singular present refuză, past participle refuzat) 1st conj.
- to refuse
Conjugation
conjugation of refuza (first conjugation, no infix)
| infinitive | a refuza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | refuzând | ||||||
| past participle | refuzat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | refuz | refuzi | refuză | refuzăm | refuzați | refuză | |
| imperfect | refuzam | refuzai | refuza | refuzam | refuzați | refuzau | |
| simple perfect | refuzai | refuzași | refuză | refuzarăm | refuzarăți | refuzară | |
| pluperfect | refuzasem | refuzaseși | refuzase | refuzaserăm | refuzaserăți | refuzaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să refuz | să refuzi | să refuze | să refuzăm | să refuzați | să refuze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | refuză | refuzați | |||||
| negative | nu refuza | nu refuzați | |||||