Definify.com
Definition 2025
relicturus
relicturus
Latin
Participle
relictūrus m (feminine relictūra, neuter relictūrum); first/second declension
- about to abandon, about to relinquish
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | relictūrus | relictūra | relictūrum | relictūrī | relictūrae | relictūra | |
| genitive | relictūrī | relictūrae | relictūrī | relictūrōrum | relictūrārum | relictūrōrum | |
| dative | relictūrō | relictūrō | relictūrīs | ||||
| accusative | relictūrum | relictūram | relictūrum | relictūrōs | relictūrās | relictūra | |
| ablative | relictūrō | relictūrā | relictūrō | relictūrīs | |||
| vocative | relictūre | relictūra | relictūrum | relictūrī | relictūrae | relictūra | |