Definify.com
Definition 2024
republica
republica
Italian
Etymology
From Latin rēspūblica, rēs pūblica (literally “the public thing”).
Pronunciation
- IPA(key): /reˈpublika/, [r̺eˈpuː.bl̺i.kä]
- Hyphenation: re‧pù‧bli‧ca
Noun
republica f (plural republiche)
- Archaic form of repubblica.
Romanian
Etymology 1
Pronunciation
- IPA(key): [re.pu.bliˈka]
Verb
a republica (third-person singular present republică, past participle republicat) 1st conj.
- to republish
Conjugation
conjugation of republica (first conjugation, no infix)
infinitive | a republica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | republicând | ||||||
past participle | republicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | republic | republici | republică | republicăm | republicați | republică | |
imperfect | republicam | republicai | republica | republicam | republicați | republicau | |
simple perfect | republicai | republicași | republică | republicarăm | republicarăți | republicară | |
pluperfect | republicasem | republicaseși | republicase | republicaserăm | republicaserăți | republicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să republic | să republici | să republice | să republicăm | să republicați | să republice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | republică | republicați | |||||
negative | nu republica | nu republicați |
Etymology 2
Form of the word republică.
Noun
republica f
- definite singular nominative and accusative form of republică.
- Republica Cehă ― The Czech Republic
Spanish
Verb
republica
- Formal second-person singular (usted) present indicative form of republicar.
- Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of republicar.
- Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of republicar.