Definify.com
Definition 2024
satisface
satisface
See also: satisfacé
Romanian
Etymology
From French satisfaire, Latin satisfacere, adapted to the conjugation of Romanian face.
Verb
a satisface (third-person singular present satisface, past participle satisfăcut) 3rd conj.
- to satisfy
Conjugation
conjugation of satisface (third conjugation)
infinitive | a satisface | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | satisfăcând | ||||||
past participle | satisfăcut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | satisfac | satisfaci | satisface | satisfacem | satisfaceți | satisfac | |
imperfect | satisfăceam | satisfăceai | satisfăcea | satisfăceam | satisfăceați | satisfăceau | |
simple perfect | satisfăcui | satisfăcuși | satisfăcu | satisfăcurăm | satisfăcurăți | satisfăcură | |
pluperfect | satisfăcusem | satisfăcuseși | satisfăcuse | satisfăcuserăm | satisfăcuserăți | satisfăcuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să satisfac | să satisfaci | să satisfacă | să satisfacem | să satisfaceți | să satisfacă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | satisfă | satisfaceți | |||||
negative | nu satisface | nu satisfaceți |
Synonyms
Derived terms
Related terms
Spanish
Verb
satisface
- Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of satisfacer.
- Formal second-person singular (usted) present indicative form of satisfacer.
- Third-person singular (él, ella, also used with usted?) present indicative form of satisfacer.