Definify.com
Definition 2024
străpunge
străpunge
Romanian
Verb
a străpunge (third-person singular present străpunge, past participle străpuns) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of străpunge (third conjugation)
infinitive | a străpunge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | străpungând | ||||||
past participle | străpuns | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | străpung | străpungi | străpunge | străpungem | străpungeți | străpung | |
imperfect | străpungeam | străpungeai | străpungea | străpungeam | străpungeați | străpungeau | |
simple perfect | străpunsei | străpunseși | străpunse | străpunserăm | străpunserăți | străpunseră | |
pluperfect | străpunsesem | străpunseseși | străpunsese | străpunseserăm | străpunseserăți | străpunseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să străpung | să străpungi | să străpungă | să străpungem | să străpungeți | să străpungă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | străpunge | străpungeți | |||||
negative | nu străpunge | nu străpungeți |
Derived terms
- străpungere