Definify.com
Definition 2025
trucian
trucian
Old English
Verb
trucian
- to fail, run out, fall short; disappoint; deceive
Conjugation
Conjugation of trucian (weak class 2)
| infinitive | trucian | tō trucianne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | trucie truciġe |
trucode |
| 2nd-person singular | trucast | trucodest |
| 3rd-person singular | trucaþ | trucode |
| plural | truciaþ truciġaþ |
trucodon |
| subjunctive | present | past |
| singular | trucie truciġe |
trucode |
| plural | trucien truciġen |
trucoden |
| imperative | ||
| singular | truca | |
| plural | truciaþ truciġaþ |
|
| participle | present | past |
| truciende truciġende |
(ġe)trucod | |