Definify.com
Definition 2024
închipui
închipui
Romanian
Verb
a închipui (third-person singular present închipuiește, past participle închipuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of închipui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a închipui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | închipuind | ||||||
| past participle | închipuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | închipuiesc | închipuiești | închipuiește | închipuim | închipuiți | închipuiesc | |
| imperfect | închipuiam | închipuiai | închipuia | închipuiam | închipuiați | închipuiau | |
| simple perfect | închipuii | închipuiși | închipui | închipuirăm | închipuirăți | închipuiră | |
| pluperfect | închipuisem | închipuiseși | închipuise | închipuiserăm | închipuiserăți | închipuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să închipuiesc | să închipuiești | să închipuiască | să închipuim | să închipuiți | să închipuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | închipuiește | închipuiți | |||||
| negative | nu închipui | nu închipuiți | |||||