Definify.com
Definition 2024
întrerupe
întrerupe
Romanian
Verb
a întrerupe (third-person singular present întrerupe, past participle întrerupt) 3rd conj.
- to interrupt, discontinue, cease, suspend
Conjugation
conjugation of întrerupe (third conjugation)
| infinitive | a întrerupe | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întrerupând | ||||||
| past participle | întrerupt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întrerup | întrerupi | întrerupe | întrerupem | întrerupeți | întrerup | |
| imperfect | întrerupeam | întrerupeai | întrerupea | întrerupeam | întrerupeați | întrerupeau | |
| simple perfect | întrerupsei | întrerupseși | întrerupse | întrerupserăm | întrerupserăți | întrerupseră | |
| pluperfect | întrerupsesem | întrerupseseși | întrerupsese | întrerupseserăm | întrerupseserăți | întrerupseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întrerup | să întrerupi | să întrerupă | să întrerupem | să întrerupeți | să întrerupă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întrerupe | întrerupeți | |||||
| negative | nu întrerupe | nu întrerupeți | |||||