Definify.com
Definition 2024
învăța
învăța
Romanian
Verb
a învăța (third-person singular present învață, past participle învățat) 1st conj.
- (transitive, intransitive) to learn
- (transitive) to teach
- a învăța ceva pe cineva
- to teach someone something
- a învăța ceva pe cineva
- (reflexive) to become accustomed (to)
- a se învăța cu ceva
- to become accustomed to something
- m-am învățat cu obiceurile lui proaste
- I've become accustomed to his stupid habits
- a se învăța cu ceva
Conjugation
conjugation of învăța (first conjugation)
| infinitive | a învăța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învățând | ||||||
| past participle | învățat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învăț | înveți | învață | învățăm | învățați | învață | |
| imperfect | învățam | învățai | învăța | învățam | învățați | învățau | |
| simple perfect | învățai | învățași | învăță | învățarăm | învățarăți | învățară | |
| pluperfect | învățasem | învățaseși | învățase | învățaserăm | învățaserăți | învățaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învăț | să înveți | să învețe | să învățăm | să învățați | să învețe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învață | învățați | |||||
| negative | nu învăța | nu învățați | |||||
Derived terms
- dezvăța
- învățare
- învățământ
- învățător
- învățătură