Definify.com
Definition 2025
þreatian
þreatian
Old English
Verb
þrēatian
Conjugation
Conjugation of þrēatian (weak class 2)
| infinitive | þrēatian | tō þrēatianne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | þrēatie þrēatiġe |
þrēatode |
| 2nd-person singular | þrēatast | þrēatodest |
| 3rd-person singular | þrēataþ | þrēatode |
| plural | þrēatiaþ þrēatiġaþ |
þrēatodon |
| subjunctive | present | past |
| singular | þrēatie þrēatiġe |
þrēatode |
| plural | þrēatien þrēatiġen |
þrēatoden |
| imperative | ||
| singular | þrēata | |
| plural | þrēatiaþ þrēatiġaþ |
|
| participle | present | past |
| þrēatiende þrēatiġende |
(ġe)þrēatod | |
Descendants
- English: threat