Definify.com
Definition 2024
cuvânta
cuvânta
Romanian
Verb
a cuvânta (third-person singular present cuvântă, past participle cuvântat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of cuvânta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a cuvânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cuvântând | ||||||
| past participle | cuvântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cuvânt | cuvânți | cuvântă | cuvântăm | cuvântați | cuvântă | |
| imperfect | cuvântam | cuvântai | cuvânta | cuvântam | cuvântați | cuvântau | |
| simple perfect | cuvântai | cuvântași | cuvântă | cuvântarăm | cuvântarăți | cuvântară | |
| pluperfect | cuvântasem | cuvântaseși | cuvântase | cuvântaserăm | cuvântaserăți | cuvântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cuvânt | să cuvânți | să cuvânte | să cuvântăm | să cuvântați | să cuvânte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cuvântă | cuvântați | |||||
| negative | nu cuvânta | nu cuvântați | |||||