Definify.com
Definition 2025
lumina
lumina
See also: lumină
Latin
Noun
lūmina
References
- LUMINA in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition, 1883–1887)
- lumina in Harry Thurston Peck, editor (1898) Harper's Dictionary of Classical Antiquities, New York: Harper & Brothers
- lumina in William Smith et al., editor (1890) A Dictionary of Greek and Roman Antiquities, London: William Wayte. G. E. Marindin
Romanian
Etymology 1
Noun
lumina f
- definite singular nominative and accusative form of lumină.
Etymology 2
Either from lumină or from Latin lūmināre, present active infinitive of lūminō.
Verb
a lumina (third-person singular present luminează, past participle luminat) 1st conj.
- to light, to illuminate
- to shine
- to enlighten
Conjugation
conjugation of lumina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a lumina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | luminând | ||||||
| past participle | luminat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | luminez | luminezi | luminează | luminăm | luminați | luminează | |
| imperfect | luminam | luminai | lumina | luminam | luminați | luminau | |
| simple perfect | luminai | luminași | lumină | luminarăm | luminarăți | luminară | |
| pluperfect | luminasem | luminaseși | luminase | luminaserăm | luminaserăți | luminaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să luminez | să luminezi | să lumineze | să luminăm | să luminați | să lumineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | luminează | luminați | |||||
| negative | nu lumina | nu luminați | |||||
Derived terms
- luminare
- luminător
- luminiș