Definify.com
Definition 2024
îmbrăca
îmbrăca
See also: imbraca
Romanian
Verb
a îmbrăca (third-person singular present îmbracă, past participle îmbrăcat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of îmbrăca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îmbrăca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbrăcând | ||||||
| past participle | îmbrăcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbrac | îmbraci | îmbracă | îmbrăcăm | îmbrăcați | îmbracă | |
| imperfect | îmbrăcam | îmbrăcai | îmbrăca | îmbrăcam | îmbrăcați | îmbrăcau | |
| simple perfect | îmbrăcai | îmbrăcași | îmbrăcă | îmbrăcarăm | îmbrăcarăți | îmbrăcară | |
| pluperfect | îmbrăcasem | îmbrăcaseși | îmbrăcase | îmbrăcaserăm | îmbrăcaserăți | îmbrăcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbrac | să îmbraci | să îmbrace | să îmbrăcăm | să îmbrăcați | să îmbrace | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbracă | îmbrăcați | |||||
| negative | nu îmbrăca | nu îmbrăcați | |||||
Antonyms
Derived terms
- îmbrăcare
- îmbrăcat
- îmbrăcăminte
- îmbrăcătură