Definify.com
Definition 2024
împiedica
împiedica
Romanian
Verb
a împiedica (third-person singular present împiedică, past participle împiedicat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of împiedica (first conjugation, no infix)
infinitive | a împiedica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împiedicând | ||||||
past participle | împiedicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împiedic | împiedici | împiedică | împiedicăm | împiedicați | împiedică | |
imperfect | împiedicam | împiedicai | împiedica | împiedicam | împiedicați | împiedicau | |
simple perfect | împiedicai | împiedicași | împiedică | împiedicarăm | împiedicarăți | împiedicară | |
pluperfect | împiedicasem | împiedicaseși | împiedicase | împiedicaserăm | împiedicaserăți | împiedicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împiedic | să împiedici | să împiedice | să împiedicăm | să împiedicați | să împiedice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împiedică | împiedicați | |||||
negative | nu împiedica | nu împiedicați |
Antonyms
Derived terms
- împiedicare