Definify.com
Definition 2024
înceta
înceta
Romanian
Verb
a înceta (third-person singular present înceată, past participle încetat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înceta (first conjugation, no infix)
infinitive | a înceta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încetând | ||||||
past participle | încetat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încet | înceți | înceată | încetăm | încetați | înceată | |
imperfect | încetam | încetai | înceta | încetam | încetați | încetau | |
simple perfect | încetai | încetași | încetă | încetarăm | încetarăți | încetară | |
pluperfect | încetasem | încetaseși | încetase | încetaserăm | încetaserăți | încetaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încet | să înceți | să încete | să încetăm | să încetați | să încete | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înceată | încetați | |||||
negative | nu înceta | nu încetați |
Synonyms
- (stop): opri, conteni
- (suspend): suspenda, întrerupe
- (finish, end): termina, sfârși
- (disappear): dispărea
Derived terms
- încetare