Definify.com
Definition 2024
termina
termina
Catalan
Verb
termina
- third-person singular present indicative form of terminar
- second-person singular imperative form of terminar
Italian
Verb
termina
- third-person singular present indicative of terminare
- second-person singular imperative of terminare
Anagrams
Portuguese
Verb
termina
Romanian
Etymology
Borrowing from French terminer, Latin terminare.
Verb
a termina (third-person singular present termină, past participle terminat) 1st conj.
- to finish
Conjugation
conjugation of termina (first conjugation, no infix)
infinitive | a termina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | terminând | ||||||
past participle | terminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | termin | termini | termină | terminăm | terminați | termină | |
imperfect | terminam | terminai | termina | terminam | terminați | terminau | |
simple perfect | terminai | terminași | termină | terminarăm | terminarăți | terminară | |
pluperfect | terminasem | terminaseși | terminase | terminaserăm | terminaserăți | terminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să termin | să termini | să termine | să terminăm | să terminați | să termine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | termină | terminați | |||||
negative | nu termina | nu terminați |