Definify.com
Definition 2024
înfige
înfige
See also: infige
Romanian
Verb
a înfige (third-person singular present înfige, past participle înfipt) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of înfige (first conjugation)
| infinitive | a înfige | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfigând | ||||||
| past participle | înfipt | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfig | înfigi | înfige | înfigem | înfigeți | înfig | |
| imperfect | înfigeam | înfigeai | înfigea | înfigeam | înfigeați | înfigeau | |
| simple perfect | înfipsei | înfipseși | înfipse | înfipserăm | înfipserăți | înfipseră | |
| pluperfect | înfipsesem | înfipseseși | înfipsese | înfipseserăm | înfipseserăți | înfipseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfig | să înfigi | să înfigă | să înfigem | să înfigeți | să înfigă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfige | înfigeți | |||||
| negative | nu înfige | nu înfigeți | |||||
Derived terms
Related terms
- înfigător
- înfigere
- înfipt