Romanian

Verb

ținut

1. past participle of ține held, kept

Declension

Adjective

ținut m, n ‎(feminine singular ținută, masculine plural ținuți, feminine and neuter plural ținute)

1. held, kept
2. bound, obliged

Derived terms

• ținută

Noun

ținut n ‎(plural ținuturi)

1. territory, realm
2. region, part
3. province

Synonyms

• (territory): teritoriu
• (region): regiune