Definify.com
Webster 1913 Edition
Tine
Tine
,Verb.
T.
To shut in, or inclose.
[Prov. Eng.]
Halliwell.
Tine
,Noun.
[OE.
tind
, AS. tind
; akin to MHG. zint
, Icel. tindr
, Sw. tinne
, and probably to G. zinne
a pinnacle, OHG. zinna
, and E. tooth
. See Tooth
.] A tooth, or spike, as of a fork; a prong, as of an antler.
Webster 1828 Edition
Tine
TINE
,Verb.
T.
TINE
,Verb.
T.
TINE
,Noun.
1.
The tooth or spike of a fork; a prong; also,the tooth of a harrow or drag.2.
Trouble; distress. [Not in use.]TINE
,Verb.
I.
Definition 2025
ține
ține
Romanian
Alternative forms
- ținea
Verb
a ține (third-person singular present ține, past participle ținut) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of ține (third conjugation)
infinitive | a ține | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ținând | ||||||
past participle | ținut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | țin | ții | ține | ținem | țineți | țin | |
imperfect | țineam | țineai | ținea | țineam | țineați | țineau | |
simple perfect | ținui | ținuși | ținu | ținurăm | ținurăți | ținură | |
pluperfect | ținusem | ținuseși | ținuse | ținuserăm | ținuserăți | ținuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să țin | să ții | să țină | să ținem | să țineți | să țină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ține | țineți | |||||
negative | nu ține | nu țineți |
Derived terms
- ținere
- țiitor