Definify.com
Definition 2024
binecuvânta
binecuvânta
See also: binecuvântă
Romanian
Alternative forms
- binecuvênta (obsolete)
- binecuvînta
Verb
a binecuvânta (third-person singular present binecuvântează, past participle binecuvântat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of binecuvânta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a binecuvânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | binecuvântând | ||||||
| past participle | binecuvântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | binecuvântez | binecuvântezi | binecuvântează | binecuvântăm | binecuvântați | binecuvântează | |
| imperfect | binecuvântam | binecuvântai | binecuvânta | binecuvântam | binecuvântați | binecuvântau | |
| simple perfect | binecuvântai | binecuvântași | binecuvântă | binecuvântarăm | binecuvântarăți | binecuvântară | |
| pluperfect | binecuvântasem | binecuvântaseși | binecuvântase | binecuvântaserăm | binecuvântaserăți | binecuvântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să binecuvântez | să binecuvântezi | să binecuvânteze | să binecuvântăm | să binecuvântați | să binecuvânteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | binecuvântează | binecuvântați | |||||
| negative | nu binecuvânta | nu binecuvântați | |||||